Hernia de disc 

Hernia de disc 

Hernia de disc

Reprezintă o afecțiune de natură neurologică ce se caracterizează prin alunecarea nucleului pulpos de-a lungul măduvei spinării și coloanei vertebrale, ceea ce clinic se traduce prin apariția unor dureri de spate foarte intense în zona respectivă.

Această afecțiune apare în momentul în care o parte sau întregul nucleu pulpos (zona moale a discului intervertebral) herniază printr-o zona slăbită a inelului fibros al discului intervertebral.                                                                                                                                           

Discul intervertebral este localizat, conform denumirii, între corpurile vertebrale. El are rolul de a absorbi undele de șoc la care este supusă coloana în timpul mișcărilor bruște pe care le efectuăm, în timpul activităților fizice intense.

Discul intervertebral are o zona centrală compusă dintr-o substanță de consistența unui gel, numită nucleu pulpos, care este înconjurat de o capsulă fibroasă, inelul fibros. Această structură este ținută fixă la locul ei printr-un ligament foarte puternic, ligamentul anterior longitudinal (care este localizat anterior coloanei corpurilor vertebrale) și de ligamentul longitudinal posterior (localizat posterior de corpurile vertebrale). Pe lângă aceste două ligamente, structurile sunt ținute fixe și prin mușchii paravertebrali.

Hernia poate să apară la orice nivel al discurilor intervertebrale, însa cele mai frecvente două localizări sunt reprezentate de discurile lombare și cele cervicale. Hernia discală lombară este cea care determină majoritatea durerilor cronice de spate (lumbago) precum și dureri care iradiază în membrul inferior (sciatica). Hernia lombara este mult mai frecventă decât cea cervicală  și apare în special la nivelul L5- S1. Se pare că în această zona ligamentele sunt mai puțin rezistente și mult mai subțiri.
Frecvența de apariție a acestei afecțiuni este relativ crescută, variind între 1- 10% din populația adultă. Cel mai afectat grup este cel cu vârsta între 25- 45 de ani.

Cauze

Coloana vertebrală este formată prin suprapunerea vertebrelor și are numeroase roluri, printre care de a susține trunchiul, de a proteja măduva spinării și nervii care merg din ea și care se distribuie periferiei. În ciuda faptului că pare foarte rigidă, coloana vertebrala are o anumită flexibilitate, iar vertebrele se suprapun prin intermediul unor spații conectate prin inelul fibros dar care în centru au un gel vâscos foarte fin, numit nucleu pulpos. Funcția lui este de a distribui presiunea egal în toate direcțiile și de a nu supraîncărca o zona a coloanei. Astfel sunt amortizate foarte multe din undele de șoc la care este supusă coloana noastră în fiecare zi. Coloana este împărțită în mai multe regiuni: coloana cervicalăcoloana toracicălombară și sacrală.

Herniile discale apar în momentul în care în inelul fibros care înconjoară nucleul pulpos apare o fisura ce ii permite acestuia să se mobilizeze de la locul său obișnuit și să ajungă între corpii vertebrali. Nucleul ajunge apoi în canalul spinal, apasă pe rădăcinile nervilor spinali (determinând apariția radiculopatiilor) și duce la apariția simptomelor.

 

Aceste rupturi apar în urma unor traumatisme, în cadrul unor profesii care impun efectuarea unor activități fizice foarte intense sau în cazul pacienților care stau foarte mult pe scaun. Dacă pacientul acuză mai degrabă dureri persistente dar nu foarte intense, acestea sunt semn de tocire a discului și nu de traumatism.

Factori de risc : 

– Vârsta;
– Activitatea fizică intensa la locul de muncă;
– Obezitate;
– Stil de viață sedentar;
– Vibrații excesive la care este supusă coloana;
Malformații congenitale coloanei și canalului vertebral.

Herniile de disc afectează mai ales persoanele de vârstă medie, adulții tineri cu profesii active.

Simptomatologie

Simptomele variază foarte mult în funcție de localizarea exactă a herniei, precum și în funcție de țesutul moale implicat și afectat. Durerea resimțita de pacient poate varia de la moderată la foarte intensă și poate să iradieze de-a lungul tracturilor nervoase. Adesea herniile nu sunt diagnosticate imediat deoarece pacienții amână prezentarea la medic sau simptomele sunt nespecifice.
Uneori pacienții au hernie de disc însa sunt asimptomatici. Această situație este posibilă în cazul în care nucleul pulpos nu apasă pe țesut moale sau nervi.

Simptomatologia herniei lombare                                                                                      

Localizarea cea mai frecventa a herniei lombare este între L4 – L5 sau între L5 – S1. Simptomele afectează zona lombară inferioară, fesele, coapsele și pot iradia spre gambă și chiar picior. Dintre nervii implicați cel mai adesea este vorba de nervul sciatic, determinând aspectul clinic clasic de sciatică, însa poate fi afectat și nervul femural.

Simptomele descrise de pacient includ: 

1. Spasm muscular;
2. Hipotrofie sau atrofie musculară în teritoriul afectat;
3. Durere iradiată de-a lungul nervilor;
4. Agravarea durerii la tuse, strănut, râs (prin creșterea presiunii în canalul vertebral);
5. Parestezii și alte tulburări senzitive la nivelul membrului inferior.

Simptomatologia herniei cervicale

Simptomele pot fi localizate la nivelul regiunii posterioare a craniului, gâtului, centurii scapulare, scapulelor, umerilor și membrelor superioare, iar dacă există afectarea plexurilor brahial și cervical intensitatea lor este crescută.

Cel mai frecvent simptomele sunt:

 
– Astenie musculară la nivelul membrelor superioare;
– Durere intensă la nivelul umerilor și scapulelor;
– Dureri în regiunea nucală;
– Imposibilitatea de întoarcere a capului sau de efectuare a mișcărilor bruște;
– Dureri iradiate în umăr, braț, antebraț și mai rar la nivelul palmei, degetelor;
– Spasm al musculaturii vertebrale superioare;
– Durerea accentuată la râs, tușit, strănut.

Diagnosticarea herniei de disc poate fi făcută uneori, dacă intensitatea și natura simptomelor sunt sugestive, chiar și în funcție de informațiile aflate în urmă anamnezei și examenului clinic. Anamneza trebuie centrată pe caracterul simptomelor, al durerii și pe evoluția lor în timp, iar examenul fizic neurologic poate să evidențieze reflexele musculare, tulburările senzitive și forța musculară.
Informații sugestive pentru hernia de disc sunt: 

  1. Debut acut după un traumatism;
  2. Durere localizată unilateral, agravată de mișcare (în orice poziție) și ameliorată de odihnă într-o poziție antalgică. Din antecedentele medicale ale pacientului este important de aflat dacă au existat traumatisme recente, dacă acesta are o profesie cu risc și dacă în familia sa există astfel de afecțiuni.

 

Tratament

Scopul tratamentului herniei de disc este ameliorarea durerii și oprirea evoluției procesului etiopatogenic. Pentru aceasta se indică o perioada de odihnă, administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene și fizioterapie. Majoritatea pacienților răspund foarte bine la aceste tratamente combinate și își pot relua activitățile cotidiene, simptomele fiind controlate adecvat. Există însa și un procent relativ mic care au nevoie de tratament pe termen lung, corticoterapie sau chiar intervenție chirurgicală.

Pentru majoritatea pacienților cu hernie de disc tratamentul conservator este cel mai indicat iar starea lor de sănătate se ameliorează spectaculos. Doar un procent relativ redus continuă să aibă dureri de spate în urma tratamentului, situație în care sunt indicate alte metode terapeutice. În cazul în care pacienții au meserii ce constituie factori de risc pentru recurența afecțiunii, specialiștii le pot recomanda schimbarea locului de muncă.

Se recomandă:

Adoptarea unui regim de viață cât mai activ, bazat pe exerciții fizice și o dietă adecvată. Greutatea în plus poate să agraveze simptomele, deci este foarte important ca pacienții supraponderali să revină la greutatea indicata și recomandata pentru înălțimea și vârsta lor;
Să participe la programe de fizioterapie complexă. Astfel pacienții sunt învățați cum să se îmbrace, cum să meargă și cum să ridice greutăți corect, astfel încât să nu apară durere. Terapeuții vor realiza și programe de exerciții menite să întărească musculatura pacienților, atât cea abdominală cât și cea paravertebrală. Cu timpul se va redobândi flexibilitatea coloanei vertebrale și pacientul se va mobiliza mult mai ușor;

Să își facă masaj local pentru a stimula musculatura.

Leave a Comment

Name*

Email* (never published)

Website

Vă așteptăm în clinica noastră pentru un program individualizat de recuperare medicală.